Incidentul din noaptea trecută, când o dronă a intrat nestingherită în spațiul aerian al Republicii Moldova, a arătat brutal cât de vulnerabil este cerul acestei țări. Nu avem rachete, nu avem avioane, nu avem sisteme antiaeriene. Avem doar noroc și vecini mai bine dotați. În timp ce România ridică de la sol avioane militare și trimite alerte către populație, la Chișinău informațiile ajung târziu, după ce autoritățile întreabă Kievul și Bucureștiul ca să afle ce se întâmplă pe propriul teritoriu.
Specialiștii în securitate spun că Republica Moldova trăiește cu iluzia că pericolul aerian poate fi ignorat. Deși este stat cu graniță directă lângă un război activ, Moldova nu are nici măcar un sistem minim de avertizare timpurie pentru populație. În lipsa unei capacități de interceptare, măcar un sistem de tip RO-ALERT ar putea anunța rapid cetățenii să se adăpostească atunci când obiecte militare intră în spațiul aerian, nu după ce acestea au căzut sau au explodat deja.
Experții atrag atenția că o țară fără protecție antiaeriană nu este doar vulnerabilă militar, ci și complet dependentă de buna-voință a vecinilor. România și Ucraina pot monitoriza, pot alerta, pot interveni, dar nu pot înlocui responsabilitatea Moldovei față de propriii cetățeni. Avertizările care ajung cu întârziere lasă populația expusă și instituțiile nepregătite.
Episodul cu drona nu este doar o „abatere tehnică”, ci o demonstrație clară a unei slăbiciuni strategice. Moldova are nevoie de sisteme radar, de cooperare reală, de alertă civilă și, pe termen lung, de capabilități defensive. A trăi cu cerul deschis înseamnă a trăi cu riscul constant și cu iluzia că pericolul vine mereu departe, nu direct deasupra capului.
Concluzia experților este simplă: dacă nu putem intercepta, măcar trebuie să putem avertiza. Cerul nu mai poate fi cel mai slab punct al Moldovei.
