Propunerea guvernamentală privind organizarea unei campanii naţionale de împădurire a generat un adevărat conflict în plenul parlamentului. În timp ce unii parlamentari au îndemnat publicul şi autorităţile locale să participe activ la plantarea puieţilor, alţii au criticat dur calitatea materialului dendrologic şi logistica campaniei, subliniind riscul ratării obiectivelor ecologice.
Initiativa prevede plantarea a mii de puieţi în mai multe regiuni până la sfârşitul anului, cu scopul de a îmbunătăţi acoperirea forestieră şi de a stimula implicarea cetăţenească. Totuşi, o parte dintre aleşi au ridicat întrebări privind provenienţa puieţilor, adaptarea lor la condiţiile locale şi alocarea resurselor — motiv pentru care au răsunat critici aspre şi replici tăioase între fracţiuni.
Unul dintre parlamentari a acuzat că „se plantează puieţi cărora nu li s-a crescut rădăcina” şi că evenimentele „mai mult de imagine” ar putea compromite eforturile reale de împădurire. În replică, un ministru prezent în sală a afirmat că „decât să nu facem nimic, mai bine plantăm şi învăţăm din proces”, stârnind aplauze şi proteste mixte.
Debatul a atins şi latura participării civice — parlamentarii au discutat cine trebuie să coordoneze acţiunea: autorităţile locale, ONG-urile de mediu sau companiile private. Unii au susţinut că stimularea voluntariatului este esenţială, în timp ce alţii au avertizat că trebuie evitate „acţiunile de PR” care obţin puţin ecologic şi mult jurnalistic.
La finalul şedinţei, s-a decis ca Ministerul Mediului să prezinte un plan detaliat în termen de 30 de zile privind selecţia puieţilor, zonele de plantare şi monitorizarea post-plantare. Astfel, campania de împădurire urmează să fie supusă unei evaluări mai riguroase înainte de lansare.
