Apicultura din Republica Moldova traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii. Schimbările climatice, combinate cu lipsa sprijinului instituțional, amenință supraviețuirea a mii de stupine din țară. Primăverile tot mai reci, verile toride și toamnele secetoase au redus drastic producția de miere, iar costurile de întreținere a stupilor s-au dublat sau chiar triplat în ultimii ani.
Petru Sacara, președintele Asociației „Moldapis”, avertizează că micii apicultori sunt la limita rezistenței. Mulți dintre ei nu mai reușesc să acopere cheltuielile pentru tratamente, transport sau înlocuirea familiilor de albine pierdute. Fără o strategie națională de sprijin și fără mecanisme de asociere funcționale, un număr tot mai mare de apicultori renunță la activitate.
Lipsa unui registru oficial al stupinelor complică situația și mai mult. Autoritățile nu pot monitoriza corect efectivele de albine și nici preveni răspândirea bolilor, precum infestarea cu parazitul Varroa destructor, care face ravagii în rândul coloniilor. Tratamentele existente sunt adesea ineficiente, iar pierderile se măsoară în tone de miere și mii de familii dispărute.
Pe lângă problemele biologice, apicultorii se confruntă și cu lipsa unei piețe interne stabile. Exporturile au scăzut, iar prețurile oferite de intermediari nu acoperă costurile de producție. Mulți producători spun că fără cooperare și investiții în infrastructură de procesare, sectorul riscă să devină neprofitabil.
Specialiștii atrag atenția că apicultura nu este doar o sursă de venit, ci un pilon al agriculturii durabile, esențial pentru polenizarea culturilor. Fără albine, producția agricolă ar putea scădea semnificativ, afectând întreaga economie rurală.
Fără politici publice coerente, investiții în plante melifere și sprijin financiar real, Moldova riscă să piardă una dintre cele mai valoroase ramuri agricole — iar odată cu ea, echilibrul ecologic care ține în viață întreaga natură.
