Tot mai mulţi copii din Republica Moldova se confruntă cu dificultăţi de vorbire sau de citire, iar părinţii nu dispun întotdeauna de instrumentele potrivite pentru a identifica şi gestiona aceste probleme. Specialistul în neurologie pediatrică avertizează că simptomele apar mai frecvent ca înainte şi că intervenţia rapidă poate face diferenţa.
Printre tulburările semnalate se numără dislalia — probleme de pronunţie — care poate fi atât de natură mecanică, cât şi funcţională. Chiar dacă un copil are capacităţi intelectuale normale sau chiar superioare, aceste tulburări îl pot împiedica să se exprime coerent şi să relaţioneze normal.
Un factor agravant este suprasolicitarea copiilor cu dispozitive electronice şi reducerea comunicării directe. În epoca digitală, copiii petrec tot mai mult timp în faţa ecranelor decât în conversaţii autentice cu semenii, iar acest aspect poate afecta ameliorarea timpurie a tulburărilor de vorbire şi citire.
Specialistul recomandă ca intervenţia să înceapă cât mai devreme — ideal în jurul vârstei de trei ani — astfel încât terapiile să fie cu adevărat eficiente. Dacă este identificată prea târziu, o tulburare de vorbire poate rămâne ca o piedică pe termen lung.
Este esenţial ca părinţii şi educatorii să fie atenţi la semnalele timpurii: dificultăţi de pronunţie după vârsta recomandată, evitarea cititului, sau lipsa exprimării totale. Implicarea concertată a familiei, şcolii şi a terapeuţilor face ca şansele de recuperare să crească considerabil.
În ansamblu, situaţia semnalează că intervenţia în educaţie şi sănătate trebuie adaptată realităţilor actuale — în care tehnologia este omniprezentă, dar comunicarea reală şi interacţiunea umană riscă să fie neglijate.
