Fermierii mici din Republica Moldova se confruntă cu o realitate dură: sunt nevoiți să vândă producția direct din câmp, imediat după recoltare, la prețuri mult sub valoarea reală a muncii lor. Fără infrastructură de depozitare, aceștia nu pot păstra recolta pentru perioadele în care prețurile cresc, pierzând sume importante și orice putere de negociere în fața intermediarilor și procesatorilor mari.
„Statul cere impozite, dar fermierul nu are de unde să plătească. Nu avem silozuri, nu avem centre de colectare, nu avem o șansă reală să luptăm pentru un preț corect”, spune vinificatorul Ivan Scutaru. Situația afectează mii de gospodării agricole din toate regiunile țării, care se bazează exclusiv pe vânzările sezoniere pentru a-și asigura veniturile anuale.
Politicile agricole actuale pun accent în principal pe achiziția de utilaje, dar ignoră infrastructura post-recoltare — element esențial într-o economie agrară competitivă. În lipsa depozitelor moderne, recoltele devin rapid vulnerabile la deteriorare, iar fermierii sunt presați să accepte oferte minime pentru a evita pierderi totale.
Experții din domeniu avertizează că problema nu este nouă, dar s-a agravat odată cu creșterea costurilor de producție și a instabilității pieței internaționale. În timp ce țările vecine investesc în rețele de silozuri și centre logistice, micii producători moldoveni rămân fără alternative reale.
Lipsa infrastructurii de păstrare afectează nu doar veniturile fermierilor, ci și stabilitatea pieței interne. Fără stocuri locale, prețurile alimentelor devin volatile, iar consumatorii ajung să plătească mai mult în perioadele de deficit. În plus, exporturile devin mai greu de planificat și mai puțin competitive.
Specialiștii propun soluții clare: investiții publice și private în silozuri regionale, centre de colectare și lanțuri logistice eficiente, dar și politici fiscale care să încurajeze asocierea fermierilor. Doar astfel micii producători ar putea câștiga mai mult control asupra prețurilor și stabilitate economică pe termen lung.
