Autoritățile au decis că monumentele epocii sovietice din spațiile publice nu vor fi demolare sau relocate, indiferent de contestările istorice sau politice. Strategia vine pe fundalul dezbaterilor privind rolul memoriei colective și identitatea culturală națională.
Decizia a fost argumentată prin importanța acestor structuri pentru patrimoniu — ele contribuie la înțelegerea trecutului și la dialogul între generații. Ornamentele, statuile și plăcile comemorative urmează să fie păstrate cu mențiunea cotei de valoare istorică.
În același timp, autoritățile au anunțat că nu va exista nicio intervenție asupra elementelor simbolice, însă se vor permite completări prin marcaje explicative sau interpretative care să ofere contextul istoric și critic.
Criticii deciziei susțin că statuile și simbolurile sovietice reprezintă glorificări ale unui regim represiv și ar compromite suveranitatea culturală. Ei cer ca multe dintre ele să fie transformate în memoriale explicative sau pur și simplu relocate în muzee.
Susținătorii păstrării monumentelor spun că reeducarea identitară nu trebuie făcută prin distrugere, ci prin contextualizare și informare — astfel memoria își păstrează funcția educativă și preventivă.
Decizia reflectă o poziție de balans între conservarea patrimoniului și necesitatea revizuirii simbolice, arătând că gestionarea memoriei unei societăți este o sarcină sensibilă, cu implicații politice și culturale profunde.
