Comisarul european Christophe Hansen a vizitat Republica Moldova și a adus elogii vinurilor și fructelor locale, apreciindu-le drept mai competitive decât multe produse similare din Europa. Declarațiile sună bine, dar în spatele lor se ascunde o realitate mult mai complicată: succesul producătorilor moldoveni depinde aproape în totalitate de sprijinul și finanțările europene.
Datele oficiale arată clar că 65% din exporturile moldovenești ajung deja pe piața Uniunii Europene. Totuși, această dependență evidențiază vulnerabilitatea sectorului: fără UE, vinurile și fructele Moldovei ar rămâne practic nevândute. Fermierii și viticultorii nu reușesc să pătrundă singuri pe piețele internaționale, în lipsa unor campanii serioase de promovare.
Hansen a vizitat mai multe vinării și livezi, declarându-se impresionat de calitatea producției locale. Dar, în ciuda acestor aprecieri, fără investiții consistente în vizibilitate și marketing, vinul moldovenesc riscă să rămână un produs de raft inferior, vândut ieftin și fără prestigiu, chiar și atunci când calitatea îl recomandă altfel.
Agricultorii moldoveni reclamă exact această lipsă de strategie națională. Ei muncesc cu resurse minime, se bazează pe granturi externe și așteaptă ca autoritățile să vină cu politici coerente de export și de construire a unui brand global. Până atunci, succesul rămâne mai mult în discursurile oficialilor, decât în realitatea pieței.
Problema nu este calitatea, ci lipsa vizibilității și a unui plan clar de extindere. Vinul moldovenesc poate concura cu etichetele mari din Franța sau Italia, dar fără marketing și bani pentru a ajunge pe mesele consumatorilor, el va rămâne blocat în eticheta de „produs bun, dar ieftin”.
Astfel, vizita lui Hansen a scos în evidență atât punctele forte, cât și slăbiciunile unei industrii vitale pentru Moldova. Vinul și fructele noastre au potențial, dar până când statul și producătorii nu vor înțelege că brandingul și piața contează la fel de mult ca recolta, ele nu vor deveni niciodată un simbol mondial.
