În prima jumătate a anului 2025, transportul feroviar al cerealelor din Republica Moldova a ajuns aproape inexistent. Doar 4% dintre exporturi pleacă pe șine, în timp ce 70% se realizează pe cale maritimă și 26% rutier. Această prăbușire a transportului feroviar pune presiune pe costuri, dar și pe siguranța logistică a țării.
Problema nu ține doar de preferințe comerciale, ci de infrastructura feroviară depășită și incompatibilă cu standardele europene. Materialul rulant lipsește, iar liniile existente sunt insuficiente pentru a susține un volum competitiv de marfă. În lipsa unor investiții majore, trenurile rămân mai degrabă istorie decât soluție modernă.
Pe fundalul crizelor regionale și al schimbărilor climatice, dependența de transportul maritim și rutier expune exporturile Moldovei la riscuri majore. Blocajele portuare, costurile ridicate și infrastructura rutieră suprasolicitată arată cât de vulnerabilă este economia atunci când logistica nu ține pasul.
Experții atrag atenția că în Europa modernă, unde trenul este coloana vertebrală a comerțului agricol, faptul că Moldova își trimite grânele mai degrabă cu barja decât pe șine este un semnal de alarmă. Țara pierde atât competitivitate, cât și credibilitate pe piețele externe.
Autoritățile sunt presate să găsească soluții rapide, de la modernizarea căilor ferate și achiziția de locomotive, până la integrarea rețelelor cu cele europene. În caz contrar, Moldova riscă să rămână captivă unui sistem logistic șubred, care compromite șansa de a-și valorifica resursele agricole.
În final, exporturile de cereale nu mai sunt doar o problemă de piață, ci o urgență națională. Fără o strategie coerentă de transport, agricultura Moldovei se transformă într-un colos cu picioare de lut.
