În 2025, un kilogram de zmeură a ajuns să coste cât o zi întreagă de muncă. Prețurile pomușoarelor s-au dublat față de anul trecut, iar celelalte produse agricole au crescut, în medie, cu peste 28%. Pentru fructe și legume, saltul e și mai abrupt. Moldova, care se prezintă drept o țară agricolă, își vede cetățenii forțați să renunțe la alimentele de bază.
Principalele cauze sunt multiple și previzibile: înghețurile din primăvară au afectat grav culturile, lipsa de infrastructură de depozitare și irigare a împins costurile în sus, iar agricultorii nu beneficiază de niciun sistem real de protecție sau compensație. Rezultatul? Piața este instabilă și orientată împotriva consumatorilor.
În loc să intervină, statul preferă să rămână spectator. Nu există scheme funcționale de subvenționare, nu se încurajează producția internă în condiții dificile, iar comercianții profită de haosul generalizat. În acest vid de acțiune, cei care pierd cel mai mult sunt cetățenii simpli, care nu-și mai permit nici ce crește, teoretic, în grădina bunicii.
În piețele din toată țara, fructele autohtone sunt vândute la prețuri amețitoare, iar alternativa – produsele de import – nu e nici ea mai accesibilă. Agricultura locală nu mai hrănește populația, ci devine un sector al speculei și al inegalității.
Iar în timp ce buzunarul moldoveanului e tot mai gol, autoritățile invocă statistici și se ascund după explicații sterile. În lipsa unor politici coerente, Moldova agricolă nu mai este o promisiune, ci o criză tăcută care lovește direct în farfuria oamenilor.
