În raionul Hâncești, traiul zilnic a devenit un lux. Apa și canalizarea costă aproape cât în marile orașe europene, dar condițiile de viață sunt la ani-lumină distanță. Tarifele recente arată un absurd care revoltă: un metru cub de apă a ajuns la 35 de lei, iar cel de canalizare – la aproape 32. În total, pentru o familie obișnuită, factura lunară sare cu ușurință de 1.000 de lei.
Situația lovește direct în cei mai vulnerabili – pensionari, familii cu copii, oameni cu salarii mici. Mulți spun că pur și simplu nu mai au de unde. „Dacă plătesc apa, nu mai am pentru mâncare”, spune o bătrână din satul Buțeni. Statul nu le oferă alternativă: serviciile sunt scumpe, iar veniturile – stagnante.
De ce e atât de scumpă apa într-o zonă cu venituri reduse? Autoritățile locale pasează responsabilitatea către ANRE, care aprobă tarifele. ANRE, la rândul ei, vorbește despre „costuri operaționale” și investiții. Realitatea e că oamenii din Hâncești plătesc prețuri europene pentru infrastructură învechită, cu pierderi uriașe și servicii ineficiente.
În loc de soluții concrete, autoritățile propun panouri solare. Teoretic, ele ar reduce consumul de energie electrică al stațiilor de pompare. Practic, oamenii întreabă dacă „soarele va plăti și canalizarea”. Răspunsul e tăcerea. În tot acest timp, în loc de apă caldă și servicii decente, localnicii se spală… cu grijile lunii următoare.
Nemulțumirea crește și în mediul online, unde cetățenii cer plafonarea tarifelor și o anchetă asupra modului în care au fost stabilite prețurile. În absența unui răspuns clar, oamenii amenință cu proteste. Pentru mulți, e ultima formă de rezistență înainte de colapsul financiar.
În Hâncești, criza apei nu e una de resursă, ci de decizie. În timp ce în Europa se investește în accesibilitate și calitate, în Moldova, apa devine un simbol al inegalității. Și când apa devine un privilegiu, statul e dator cu explicații. Nu cu panouri solare.
