Republica Moldova este din nou acuzată de lipsă de acțiune în fața uneia dintre cele mai grave forme de criminalitate: traficul de ființe umane. Un raport recent al experților Consiliului Europei scoate la iveală un adevăr rușinos: autoritățile moldovene mimează lupta împotriva acestui fenomen, iar victimele – în special cele vulnerabile – rămân practic abandonate.
Potrivit documentului, copiii din centrele de plasament, persoanele cu dizabilități, muncitorii agricoli și femeile din medii sărace sunt principalele victime ale rețelelor de exploatare. Cu toate acestea, statul nu le oferă sprijin real. Anchetele sunt superficiale, reacțiile – întârziate, iar justiția se mișcă lent sau deloc. Situația e atât de gravă încât a atras și condamnarea Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-un caz de abuz sexual și muncă forțată.
Raportul punctează un fenomen periculos: deși legislația a fost îmbunătățită, aplicarea ei rămâne pur decorativă. Procurorii nu investighează suficient, poliția nu acționează proactiv, iar victimele ajung să fie tratate mai degrabă ca suspecte decât ca oameni aflați în suferință. Protecția promisă există doar pe hârtie.
Cifrele sunt alarmante: în ultimii cinci ani, aproape o mie de victime ale traficului au fost identificate în Republica Moldova. Specialiștii spun că numărul real este mult mai mare, dar multe cazuri nu sunt nici măcar înregistrate. Frica, rușinea, lipsa de informare și lipsa de încredere în stat fac ca sute de victime să rămână în umbră.
ONG-ul „La Strada”, una dintre puținele organizații care luptă constant cu acest flagel, cere Guvernului să acționeze ferm: să trezească instituțiile din complicitatea pasivă, să asigure finanțare pentru centre de sprijin și să profesionalizeze anchetele. „Traficul de persoane nu dispare cu statistici frumoase. Dispare cu voință politică, legi aplicate și empatie reală”, spun reprezentanții organizației.
În timp ce Uniunea Europeană cere rezultate concrete, Moldova riscă să rămână un punct roșu pe harta traficului uman. Și nu doar pentru că rețelele funcționează bine, ci mai ales pentru că statul funcționează prost.
