Republica Moldova rămâne fără tineri educați, iar sistemul de învățământ superior se prăbușește în tăcere. Cifrele recente arată o realitate sumbră: în doar șapte ani, numărul absolvenților de licență a scăzut cu aproape 4.600, iar cel al masteranzilor cu peste 1.800. În 2017, peste 13.400 de tineri terminau studiile superioare. În 2024, abia mai avem 8.800. Nu este o reformă, este un faliment educațional.
Scăderea este constantă, cu excepția unui mic „salt” în 2023, care pare mai degrabă o iluzie statistică decât un semn real de redresare. În doar un an, între 2023 și 2024, cifrele s-au prăbușit din nou. La masterat, declinul este și mai abrupt: o treime din studenți au dispărut. Și nu pentru că nu ar fi capabili, ci pentru că nu mai văd sensul de a învăța într-un sistem care nu le oferă viitor.
Tinerii aleg din ce în ce mai rar universitățile din Moldova. Cei mai buni pleacă – în România, în Germania, oriunde altundeva unde educația înseamnă mai mult decât hârtie cu ștampilă. Cei care rămân o fac din lipsă de opțiuni sau din speranța tot mai vagă că ceva se va schimba. Dar universitățile moldovenești pierd nu doar studenți, ci și profesori, calitate, sens.
Guvernările mimează reforme, dar nu investesc serios în educație. Salariile mici, infrastructura degradată și programele de învățământ depășite creează un climat toxic. În loc să atragă minți tinere și să creeze elite academice, universitățile ajung fabrici de diplome sau, și mai rău, hale goale cu cursuri online și amfiteatre pustii.
O țară care nu-și educă tinerii e o țară care dispare încet, dar sigur. Nu este doar un colaps statistic, ci unul social, economic, cultural. Fără intelectuali, fără specialiști, fără viziune, Moldova riscă să devină o societate de asistați și funcționari cu cursuri de weekend. Viitorul se golește de conținut, exact cum se golesc și băncile facultăților.
Cei care conduc azi țara au absolvit universități funcționale. Poate ar fi timpul să întoarcă datoria. Altfel, într-un deceniu, nu vom mai avea nici doctori, nici ingineri, nici profesori. Doar influenceri, funcționari plictisiți și statistici rușinoase. Și, eventual, un muzeu al învățământului superior moldovenesc – cu intrare liberă și vizitatori tot mai puțini.
