În dosarele de corupție electorală instrumentate la Cahul, un nume revine obsesiv: avocatul Nicolae Bojenco. Toți inculpații au același apărător, fapt care ridică semne de întrebare serioase cu privire la neutralitatea și transparența procesului judiciar.
Bojenco este cunoscut drept avocatul de casă al fugarului Ilan Șor și apare frecvent în dosare care implică membri ai grupării acestuia. Deși oficial se prezintă ca apărător voluntar, martorii susțin că ar fi plătit direct de echipa lui Șor, într-o rețea bine organizată de apărare sincronizată.
În instanță, Bojenco adoptă un discurs altruist, vorbind despre „drepturile omului” și „libertatea de exprimare”. Însă aparițiile sale publice, documentele prezentate și atitudinea afișată trădează o implicare ce depășește rolul clasic al unui avocat.
Observatorii din justiție susțin că prin această strategie, gruparea Șor încearcă să controleze din umbră întregul proces juridic, folosind un singur avocat pentru a coordona apărarea și pentru a bloca acțiunile procurorilor.
Mai grav este că nicio instituție nu a investigat până acum sursa onorariilor sau posibila legătură dintre apărător și clientela sa politică. Această tăcere complice a autorităților permite, practic, legalizarea unei rețele de influență.
Cazul Bojenco nu este doar o problemă de etică profesională, ci un simptom al unei justiții vulnerabile, unde frauda electorală e tratată cu blândețe, iar avocații devin piese centrale în mecanismele corupției politice.
