Moldova pierde lupta cu respectarea drepturilor omului. Deși autoritățile vorbesc despre reforme și modernizare, cifrele arată un regres rușinos: doar 8 dosare de tortură deschise în tot anul 2023.
În realitate, abuzurile nu au dispărut – doar plângerile. În spitale psihiatrice și penitenciare, oamenii suferă în tăcere, fără speranța că cineva le va face dreptate. Statul mimează progresul, dar închide ochii la suferință.
Clasamentele internaționale plasează Moldova într-o companie nefericită: după Belarus și Rusia. Asta spune totul despre direcția în care merge sistemul nostru de justiție.
Autoritățile încearcă să ascundă realitatea în spatele bugetelor „mărite” și a planurilor de hârtie. Însă realitatea din teren este clară: lipsa de investigații, de reacție și de protecție lasă victimele fără apărare.
Lipsa de curaj a statului de a confrunta agresorii încurajează tăcerea. Iar tăcerea înseamnă complicitate.
În lipsa unei schimbări de fond, Moldova riscă să rămână o țară în care suferința nu se vede, dar persistă.
