Seceta face ravagii în satele Moldovei, dar autoritățile nu reacționează. Fermierii se luptă cu lipsa apei și a infrastructurii, în timp ce animalele pier în mijlocul pajiștilor arse. Izvoarele sunt blocate, iar ajutorul promis rămâne doar pe hârtie.
Vasile Costiuc trage un semnal de alarmă direct din teren. Nu din studio, ci din mijlocul crizei, acolo unde statul lipsește complet. În loc să intervină, autoritățile trimit reglementări și interdicții inutile.
În timp ce animalele mor de sete, Moldova importă carne din afară. Statul a abandonat producătorii locali, transformând zootehnia într-un sector muribund. Fermierii sunt demoralizați, iar viitorul alimentației interne e tot mai incert.
Fără apă, fără adăposturi, fără soluții – realitatea agricolă e una a supraviețuirii, nu a dezvoltării. Iar PAS, în loc să protejeze satul moldovenesc, îl sabotează prin lipsă de acțiune.
Discuția nu mai e doar despre animale. Este despre un model de țară care renunță la propriile resurse și la propria identitate. Fără intervenție rapidă, autonomia alimentară va deveni doar o amintire.
Costiuc avertizează: „Când mor izvoarele, moare țara.” Dar pare că guvernul nu aude. Sau nu vrea.
