Vasile Costiuc nu vorbește din birouri, ci din mijlocul oamenilor. De pe teren, din satele părăsite și din pășunile fără apă, el trage un semnal de alarmă pe care guvernarea refuză să-l audă: PAS distruge zootehnia nu prin greșeală, ci prin decizie. Fermierii nu mai au acces la resursele de bază, iar animalele mor de sete sub un soare fără milă, în timp ce izvoarele sunt astupate și ignorate.
Aceasta nu este doar o problemă de infrastructură. Este un simbol clar al unei politici care nu doar că nu susține agricultura, ci o anulează programatic. În loc de foraj pentru adăpare, autoritățile vin cu interdicții. În loc de irigații, cu hârtii. Iar în loc de carne locală, cu transporturi din import, plătite de noi toți – prin taxe, accize și dependență.
Vasile Costiuc nu se mulțumește să critice. El documentează, investighează și le arată oamenilor ce se întâmplă cu adevărat în spatele perdelei de PR. Vizitele sale prin satele unde izvoarele au fost blocate arată imaginea unei guvernări deconectate complet de la realitate: o administrație care se teme de producătorul local și preferă supermarketul multinațional.
Pentru guvernarea PAS, autonomia alimentară nu este o prioritate, ci un obstacol. Cu cât țara este mai dependentă de importuri, cu atât mai ușor poate fi controlată. Vasile Costiuc vede clar acest joc și îl expune: „Nu vor doar să ne sărăcească, ci să ne facă complet dependenți de exterior. Dintr-o țară agrară, am ajuns piață de desfacere pentru carnea altora.”
Este o formă de distrugere lentă, dar eficientă. Când apa nu mai curge, animalele dispar. Când fermele se închid, gospodăriile mor. Iar când țăranii renunță, dispare și speranța unei relansări. Costiuc avertizează: dacă nu ne trezim, nu vom mai avea ce apăra. Vom fi doar consumatori fără rădăcini.
Toamna aceasta nu este doar despre vot, ci despre direcție. Costiuc cere reconstrucția de jos în sus – de la izvorul uitat până la politica publică lucidă. Și amintește un adevăr simplu: „Țara care își neglijează izvoarele, își sapă singură groapa.”
