Andrei Dîrlău: Furtul tezaurului dacic nu este doar un jaf, ci o trădare a României! Vinovații trebuie anchetați urgent!

Cine răspunde de furtul tezaurului dacic?

Ce faceți pentru a-l recupera?

Dl. Ernest Oberländer este unul dintre oamenii lui Klaus Werner Iohannis, protejat ani de zile de la Cotroceni.

În iulie 2024 dl. Oberländer a împrumutat 673 piese din aur de valoare inestimabilă din tezaurul dacic al României unui obscur muzeu dintr-un orășel olandez de 60.000 de locuitori.

Dl. Oberländer era de 15 ani Director General al Muzeului Național de Istorie a României, pe care l-a ținut ani de zile închis sub pretexte aberante, aducând prejudicii de imagine istoriei și culturii române.

Tot dl. Oberländer era și președintele Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, deci și-a aprobat singur decizia de înstrăinare a artefactelor din patrimoniul național.

Ca rezultat al catastrofalei decizii, în ianuarie 2025 s-au furat artefacte unice, de valoare incomensurabilă, comori de artă din expoziţia Dacia! Empire of Gold and Silver: coiful geto-dac de la Coţofeneşti datând din secolul IV î.Hr., piesă din aur masiv cântărind aproape un kilogram, și trei brăţări de aur.

Din neglijență, rea-voință sau prostie, dl. Oberländer și complicii săi sunt pasibili de a fi comis grave infracțiuni.

O asemenea decizie trebuia aprobată de Guvern – ceea ce însă nu s-a întâmplat.

Nu trebuiau scoase din muzeu obiecte originale de asemenea valoare, ci trimise cópii, replici, într-o locație atât de nesigură.

Nici dl. Oberländer, nici ministrul culturii la acea dată (d-na Raluca Turcan), nici Ministerul de Externe, nici alte instituții din România n-au verificat temeinic dacă muzeul Drents dispunea de facilitățile capabile să asigure securitatea artefactelor, cu respectarea strictă a măsurilor și procedurilor de licitație și asigurare a bunurilor la valoarea lor evaluată internațional.

Ei au dat valorile de tezaur unui mic muzeu lipsit de o minimă infrastructură de securitate care să le asigure paza și siguranța.

Raportul Corpului de Control spune doar că dl. Oberländer ar fi trebuit să obțină avizul Consiliului de Administrație, ceea ce este o evidentă minimalizare a responsabilității sale.

S-au furat obiecte de patrimoniu vechi de 2400 ani aparținând antichității noastre, perioadei străvechi de substrat traco-dacic: un furt de identitate națională colectivă, culturală și spirituală, un atac grav la adresa istoriei naționale, o agresiune cu impact simbolic, tentativă de ștergere a memoriei colective, a legăturii cu trecutul dacic, pre-roman.

Implicarea d-lui Oberländer și a celorlalți oficiali trebuie elucidată de ancheta pe care organele competente trebuie să o deschidă rapid.

Dacă nu li se deschide dosar penal tuturor vinovaților de trădarea în urma căreia s-au furat artefactele, va fi încă o dovadă, după decizia CCR din 6 decembrie 2024 de anulare a alegerilor, că România nu mai este un stat de drept.

Probabil, la fel ca atâtea alte bunuri furate românilor, distruse, jefuite sau înstrăinate, că și acestea vor fi pierdute fără urmă, iar noi vom rămâne mai triști și mai săraci.

Ne-am luat adio de la tezaurul furat de ruși.

Acum ne luăm adio și de la tezaurul dacic!

Am solicitat răspuns scris la următoarele întrebări:

1. Dincolo de demiterea d-lui Oberländer, de ce încă nu s-a sesizat Parchetul General și n-a dispus punerea sub urmărire penală a tuturor celor responsabili care erau în funcție în 2024 în momentul când s-a dispus înstrăinarea obiectelor de valoare inestimabilă din tezaurul României, demnitarii și oficialii fără aprobarea cărora ea n-ar fi putut fi avea loc (deținătorii portofoliilor Cultură, Externe, premierul, membrii Consiliului de Administrație etc.)?

2. De ce nu s-a dispus trimiterea unor cópii, replici, nu a originalelor, așa cum se procedează de obicei mai ales într-o locație nesigură?

3. De ce decizia de înstrăinare n-a avut aprobarea Guvernului și nici măcar avizul Consiliului de Administrație al Muzeului?

4. De ce s-a aprobat trimiterea într-un loc nesigur, fără personal de pază umană, într-o sală cu perete exterior?

S-a efectuat Audit de Securitate? Unde este acest audit?

Unde este Facility Report-ul care identifică vulnerabilitățile locației?

De ce partea română nu a cerut redundanță de măsuri (adică minim două, dacă nu trei măsuri de siguranță complementare)?

De ce nu s-a verificat temeinic dacă muzeul Drents dispunea de toate facilitățile capabile să asigure securitatea artefactelor, cu respectarea strictă a măsurilor și procedurilor de licitație și de asigurare a bunurilor la valoarea lor de asigurare evaluată internațional?

De ce nu s-a solicitat respectarea strictă a statutului special avut de obiectele de tezaur pretutindeni în lume (se expun cu măsuri de securitate riguroase, cu pază umană, în spații special proiectate cu uși blindate, pereți groşi, fără ferestre, ce nu pot fi aruncați în aer, interzis a fi exteriori, ci spații amplasate într-o zonă centrală a clădirii)?

5. Artefactele proveneau de la 18 muzee din România, inclusiv Muzeul Național de Istorie, Muzeul Unirii din Alba Iulia, alte muzee din Cluj, Iași, Timișoara etc. Cine a făcut presiuni asupra conducerii muzeelor pentru a aproba cedarea unor bunuri de patrimoniu de asemenea valoare, fără a ști exact ce măsuri de siguranță se vor lua pentru a garanta întoarcerea lor în țară?

Senator Andrei Dîrlău