La 19 februarie 1990, Bucureștiul a fost scena celei de-a doua Mineriade, un eveniment care a evidențiat tensiunile sociale și politice din România post-revoluționară. Protestele, inițial pașnice, au degenerat în violențe, culminând cu intervenția minerilor în Capitală.
Începută pe 18 februarie, manifestația a adunat mii de oameni nemulțumiți de direcția în care se îndrepta țara după căderea regimului comunist. Deși participanții pledau pentru non-violență, anumite grupuri au început să arunce cu pietre în clădirea Guvernului, escaladând situația. Forțele de ordine au intervenit pentru a restabili calmul, însă, în aceeași noapte, aproximativ 4.000 de mineri au sosit în București pentru a sprijini autoritățile.
Această intervenție a minerilor a fost intens criticată, opoziția și presa independentă sugerând că protestele ar fi fost manipulate de foste structuri ale Securității și de Frontul Salvării Naționale. Minerii, la rândul lor, au susținut că violențele au fost provocate de agenți infiltrați, deghizați în mineri, care aveau scopul de a discredita mișcarea.
A doua Mineriadă a subliniat fragilitatea climatului politic din România anului 1990 și a avut repercusiuni asupra imaginii internaționale a țării, evidențiind provocările tranziției către democrație.
