În România, agricultura nu este doar o afacere dificilă, ci și un domeniu care afectează profund viața de familie. Mihai Anton, tânăr fermier și proaspăt tătic, descrie realitatea cruntă cu care se confruntă zilnic: costuri uriașe, taxe împovărătoare și o birocrație sufocantă care transformă orice bucurie într-un stres continuu.
„Dimineața plec devreme de acasă, încerc să nu-mi trezesc copilul, pentru că plânge foarte tare când vede că plec. Mi-e greu să-l las, dar trebuie să ajung la muncă la timp. Agricultura nu îți oferă pauze, nu îți permite să spui ‘astăzi nu am chef’”, povestește Mihai Anton.
Dincolo de timpul insuficient petrecut alături de familie, fermierii sunt copleșiți de probleme financiare și administrative. „Taxele sunt uriașe, iar statul în loc să ne sprijine, ne pune piedici. Agricultura ar trebui să fie un domeniu strategic, dar pentru noi, fermierii români, pare că este un lux imposibil de susținut”, spune Anton.
Mai mult, chiar și cele mai frumoase momente din viața unui om, cum este venirea pe lume a unui copil, devin o povară financiară. „Am devenit tată, dar în loc să mă bucur liniștit, trebuie să mă gândesc mereu la facturi, la taxe, la cum supraviețuim ca familie și ca fermă. A deveni părinte nu ar trebui să fie un stres financiar, dar pentru noi este”, explică fermierul.
Birocrația agravează și mai mult situația. „Dacă vrei să accesezi un sprijin de la stat, trebuie să te lupți luni întregi cu hârtii, aprobări și proceduri complicate. Până reușești, deja ai pierdut bani și timp prețios. În loc să muncim pământul, muncim dosare”, subliniază Anton.
Într-un sistem care ar trebui să sprijine producătorii locali, statul nu doar că îi ignoră, ci le îngreunează activitatea, făcând ca viața de familie să fie un echilibru fragil între muncă și supraviețuire. Fermierii români se văd nevoiți să își sacrifice timpul, sănătatea și liniștea pentru a putea continua o meserie vitală pentru țară, dar din ce în ce mai puțin apreciată.
