Sub masca așa zisei susțineri active pe care Franța o acordă Republicii Moldova, ministrul delegat pentru afaceri europene al guvernului globalist de la Paris s-a întânit miercuri, 5 februarie 2025 cu ministrul pus de Klaus Iohannis la cârma inexistentului minister al afacerilor externe de la București, Emil Hurezeanu.
În cadrul discuțiilor, secretarul de stat Clara Staicu a menționat susținerea activă pe care atât România, cât și Franța o acordă Republicii Moldova și parcursului său european. O iluzie pe care Maia Sandu și susținătorii săi externi o vând basarabenilor pentru a rămâne la putere și pentru a-i îndepărta de ideea reunirii cu România, singura cale pentru un viitor viabil al Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
Ministrul Emil Hurezeanu a salutat nivelul excelent al relației bilaterale româno-franceze, într-un context aniversar, marcat de sărbătorirea, anul acesta, a 145 de ani de la stabilirea relațiilor bilaterale.
În contextul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, cei doi interlocutori au reiterat sprijinul ferm pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și au subliniat importanța continuării sprijinului multidimensional pentru Ucraina. Adică pentru continuarea războiului !!!
A fost acordată, totodată, o atenție deosebită evoluțiilor din Republica Moldova, Hurezeanu subliniind eforturile constante ale României, la nivel bilateral, pentru a asigura alimentarea Republicii Moldova cu energie electrică și cu gaze naturale. Adică sprijin necondiționat, dar fără reunire ! (sic)
Întrevederea a oferit, totodată, prilejul pentru analizarea căilor de cooperare privind combaterea ingerințelor străine, a dezinformării și a acțiunilor hibride. O fi fost vorba de acțiunile hibride ale ong-urilor prin care s-au sifonat bani de la USAID, agenția care a patronat intervenția lui Soros în țările din spațiul European, inclusiv în R. Moldova?
Au fost discutate modalități de întărire a cooperării europene pentru a asigura securitatea și competitivitatea economică, consolidarea rezilienței și a capacității UE de pregătire pentru viitoare crize, combaterea amenințărilor hibride și a ingerințelor străine în procesele democratice de la nivelul Uniunii, precum și întărirea dimensiunii europene de apărare, respectiv avansarea politicii de extindere ca investiție strategică a Uniunii, formule utilizate de diplomația neomarxistă a Parisului și Comisiei Europene atunci când vor să intervină în alegerile din alte state.
