Forumul suveranist de la București – așa a fost numită conferința reprezentanților partidelor de dreapta din Europa de către organizatorii săi – Alianța pentru Unitatea Română (AUR). În perioada 18-21 februarie, evenimentul a reunit atât reprezentanți ai partidului flamand, cât și ai EKRE eston, precum și oamenii lui Marine Le Pen sau – din Polonia – politicieni ai Dreaptei Unite (europarlamentarul Kosma Złotowski, deputatul Janusz Kowalski) și Confederație (Robert Winnicki), titrează presa poloneză, impresionată de inițiativa AUR.
Mozaic naționalist la București
Este fascinant cât de mult scapă în dezbaterile conservatorilor descrierilor oponenților lor. Aripa dreaptă care este considerată a fi xenofobă este brusc capabilă să respecte diferențele religioase profunde (au fost sârbi și români ortodocși, polonezi catolici, dar și olandezi indiferenți din punct de vedere religios). Reprezentanții statelor mari (Franța) i-au tratat pe delegații din statele mici (Serbia) ca egali. Contrar propagandei, nu opiniile politice au determinat atitudinea față de Rusia, ci mai degrabă distanța față de granițele statului controlat de Putin. Românii, estonienii, polonezii desigur, mai ales în persoana lui Złotowski și Kowalski, s-au opus clar oricărei concesii față de Rusia. Francezul Thierry Mariani nu a fost prins de acest subiect, iar belgienii (flamanzi) și-au etalat ignoranța față de Europa de Est –astfel nu culorile politice, ci cele naționale, au determinat atitudinea față de Imperiul rus. Ungurii și nemții nu au fost la București – deși au fost și ei invitați.
Ce ne deranjează?
Sesiunile au avut loc într-una dintre cele mai mari clădiri ale administrației publice din lume – Parlamentul României.
În cadrul deliberărilor comune, programul a rezonat nu atât cu cutare sau cutare partid, ci mai degrabă cu apărătorii Europei tradiționale, cu scepticism față de globalism și ideologie de gen (slovacii – din partidul Libertatea și Solidaritatea – au fost o excepție aici), dar mai presus de toate cu o opoziție fermă față de direcția în care Uniunea Europeană merge – cu arbitrariul CJUE, reglementând fiecare domeniu al vieții, negând valorile creștine și în același timp hipermoralismul pro-imigranți.
Polonia în centrul atenției
George Simion, liderul AUR, a reamintit cu tărie evenimentele recente din jurul CJUE, care au lovit din nou Ungaria și Polonia:
După decizia rușinoasă a CJUE, trebuie spus direct: toți trebuie să fim de partea Poloniei
a spus liderul Alianței pentru Unirea Românilor.
Thierry Mariani a reproșat Uniunii pentru ideologizare completă, în care globalismul este noua religie, iar Comisia Europeană, sau mai bine zis birocrația UE – soldații ei fideli. Kosma Złotowski de la PiS a vorbit despre modul în care detaliile proiectului Fit for 55 au fost stabilite într-o manieră grotesc și despre cum ar beneficia planeta nu atât de mult, cât Turcia, Rusia și China.
Janusz Kowalski a subliniat condiția sine qua non poloneză pentru cooperarea pe termen lung:
Sunt un mare susținător al construirii unui front geopolitic împotriva inamicului nostru comun, Vladimir Putin. Într-un moment în care trupele ruse stau la granița cu Ucraina, trebuie să clarificăm că Rusia este cea mai mare amenințare la adresa independenței țărilor din Europa Centrală și de Est. Cred că, stând uniți împotriva inamicului nostru, suntem capabili să construim o coaliție durabilă a statelor și armatelor noastre în slujba apărării păcii.
– a spus politicianul Poloniei Solidare.
Bruxelles – o instituție bolnavă a Europei
Participanții au mers apoi în sălile de ședință pentru a elabora o poziție comună în trei panouri împotriva amenințărilor actualului deceniu – suprimarea libertății individuale, inclusiv prin abuzul de mijloace de combatere a pandemiei (Canada), suprimarea suveranității naționale de către unele instituții ale UE (cum ar fi CJUE menționată mai sus) și amenințări din est – din partea Rusiei agresive.
Delegații au diferit în multe detalii, dar concluzia comună este boala care duce instituțiile UE și modul în care rolul statelor naționale în luarea deciziilor comune a fost redus la minimum.
Între noi națiuni
Sigur, chiar și în sălile mari și bogat decorate ale poporului român s-au jucat și jocuri deosebite. Francezii l-au citat pe Ioan Paul al II-lea, l-au admirat pe Kaczyński (despre care, se pare, nu s-a spus), ba chiar semăna cu Sobieski – nu din presupusa sa polonifilie, ci împotriva rivalului său – Eric Zemmour, care a crescut pe Sena. Românii i-au înconjurat pe polonezi cu o cordialitate deosebită, nu numai din simpatie, ci și probabil pentru a demonstra că nu puteau fi partener mai rău în Inițiativa celor Trei Mări decât maghiarii. De asemenea, au fost importante planurile care se materializează încet de a înființa o nouă facțiune conservatoare în Parlamentul European – aici pozițiile partidelor individuale vor fi de o importanță cheie.
PiS, greul de pe tabla de șah
Această luxurie de fire dă naștere la două concluzii care sunt fără echivoc pentru Polonia. În primul rând, Dreapta Unită pare a fi principala forță conservatoare din Europa. Da, partidul Marine Le Pen are o istorie mai lungă decât Legea și Justiția, dar PiS este la putere într-o mare țară europeană. În același timp, PiS nu s-a lăsat marginalizat și nici nu a căzut în radicalismele sumbre ale unor partide de dreapta din Occident. Dreapta Unită și-a păstrat un anumit cadru ideologic fără a pierde posibilitatea de a influența realitatea – ce se întâmplă după manifestele programului de cristal, când trebuie să se facă praf în sertarele de jos ale birourilor secundare?
Unde este dinamica dreptei?
Dar există și o a doua lecție de la Forumul de la București. Ei bine, la doar doi ani, tânăra formațiune română, care abia își împlinește primul mandat în Parlament, a găsit suficientă vigoare și forță organizatorică pentru a propune o astfel de conferință. Deci nu au irosit bani pe sinecuri și funcții inutile, ci s-au concentrat pe activități specifice – și astfel tânărul AUR a făcut mai mult pentru întâlnirea dreptei europene decât Uniunea Națională solidă și puternică din Franța, dar și mai rapid și mai energic decât Lege și Justiție aflat la guvernare.
Bucureștiul, desigur, nu a fost un eveniment care a schimbat fața continentului – dar a spart anumite bariere, a aruncat toate cărțile de dreapta pe masa politică cu marele slogan: „Verific”. A fost fierbinte pe unele subiecte, dar proiectele nebunești care scot Europa de valorile sale tradiționale au fost condamnate fără echivoc.
Oricum, s-au auzit multe în hol. Undeva deasupra discuțiilor de seară a existat o concluzie suplimentară – dreapta vest-europeană este foarte diferită de conservatorii Inițiativei Trei Mări. Este aceasta o problemă? Sau poate chiar o circumstanță excepțional de favorabilă?
