La Rezina, promisiunile de apă curată s-au transformat într-o farsă toxică. Stația de epurare, inaugurată cu panglici și aplauze acum doi ani, reușește „performanța” de a vărsa în Nistru resturi menajere și un miros pestilențial care sufocă zona.
Seceta a scos la iveală adevărul incomod: râul primește nu apă epurată, ci un cocktail de poluare vizibilă și periculoasă. Analizele de laborator confirmă depășiri alarmante la indicatorii de calitate, iar sănătatea comunității este pusă în joc în fiecare zi.
Oficialii recunosc cu jumătate de gură că instalația este subdimensionată, funcționează fără autorizație și, în esență, „face ce poate”. În loc să rezolve problema, responsabilii ridică din umeri și pasează vina dintr-o parte în alta.
Între timp, Nistrul, principala sursă de apă pentru sute de mii de oameni, este transformat într-un canal de scurgere modernizat doar la nivel de discurs politic. În spatele panglicilor tăiate festiv, realitatea este un dezastru ecologic.
Ceea ce trebuia să fie un pas spre protecția mediului s-a dovedit a fi o insultă la adresa oamenilor și a naturii. În loc să curețe, stația de epurare din Rezina murdărește și mai tare, oferind o lecție amară despre corupție, incompetență și nepăsare.
