În Republica Moldova anului 2025, satul Capaclia din raionul Cantemir rămâne prins în secolul trecut, fără rețea de canalizare. Oamenii sunt nevoiți să arunce apa uzată în curți sau să sape gropi la câțiva metri de fântâni, punând în pericol sănătatea întregii comunități.
Instituțiile publice – grădinița, școala și biblioteca – funcționează cu sisteme improvizate de scurgere, în lipsa unei infrastructuri elementare. Riscul de îmbolnăviri este ridicat, mai ales în rândul copiilor, dar autoritățile par să fi abandonat orice plan concret.
Pentru a beneficia de un proiect regional de canalizare, comuna ar trebui să contribuie cu 5 milioane de lei. O sumă imposibil de strâns, în condițiile în care bugetul local abia acoperă cheltuielile curente. Fără susținere de la stat, proiectul rămâne blocat pe hârtie.
Între timp, locuitorii plătesc din propriile pensii sau salarii modeste în jur de 600 de lei pentru o singură cisternă de apă uzată. Mulți nu-și permit nici asta, astfel că deversările necontrolate au devenit o practică zilnică. Solul este deja contaminat, iar puțurile – un pericol tăcut.
Situația a fost semnalată de mai multe ori autorităților centrale, însă fără rezultat. În lipsa unei intervenții urgente, Capaclia riscă să devină un simbol dureros al incompetenței administrative și al nepăsării față de mediul rural.
La Capaclia, sărăcia nu se mai măsoară doar în bani, ci și în acces la demnitate. Iar într-o țară europeană, lipsa canalizării în 2025 ar trebui să fie o rușine națională, nu o normalitate acceptată.
