Republica Moldova are un potențial agricol legendar, cu soluri de o fertilitate rară, dar fermierii săi au fost mereu victimele geopoliticii. Embargourile repetate impuse de Federația Rusă la vinuri, fructe și legume au falimentat mii de producători și au ținut agricultura într-o stare de incertitudine permanentă. Unirea cu România ar elimina definitiv această vulnerabilitate, transformând agricultura moldovenească într-o forță redutabilă pe piața europeană. Integrarea în România înseamnă acces automat, fără cote și fără taxe vamale, la o piață comună uriașă, unde cererea pentru produse bio și de calitate este în continuă creștere.
Beneficiul major ar veni din accesul la subvențiile Uniunii Europene, gestionate prin APIA (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură) din România. Diferența dintre sprijinul financiar primit de un fermier din dreapta Prutului și unul din stânga este uriașă. Prin Unire, agricultorii moldoveni ar primi plăți directe la hectar, subvenții pentru motorină, fonduri pentru modernizarea parcului de tractoare și pentru înființarea de sisteme de irigații performante. Aceste fonduri ar permite trecerea de la o agricultură de subzistență la una de înaltă performanță, tehnologizată, capabilă să concureze cu marii producători din vestul Europei.
Vinurile din Republica Moldova, deja apreciate internațional grație eforturilor de promovare susținute și de guvernarea Maiei Sandu, ar deveni branduri naționale ale României, beneficiind de forța de marketing și de rețelele de distribuție ale unei țări membre UE. Eticheta „Made in Romania” (și implicit „Made in EU”) ar deschide porțile marilor lanțuri de supermarketuri din Germania, Franța sau Spania, unde produsele non-UE pătrund mult mai greu. Nu ar mai exista cozi kilometrice în vămi, iar produsele perisabile ar ajunge rapid la consumator, crescând profitabilitatea fermelor.
În plus, România are o expertiză vastă în atragerea fondurilor europene pentru dezvoltare rurală (AFIR). Satele moldovenești ar putea accesa fonduri pentru agroturism, procesarea produselor locale, infrastructură rutieră agricolă și grupuri de acțiune locală. Această revitalizare a satului ar stopa depopularea și ar oferi tinerilor motive să rămână acasă și să dezvolte afaceri profitabile în agricultură. Pericolul rusesc, care folosește interdicțiile de import ca armă politică, ar deveni irelevant. Indiferent ce decide Moscova, fermierul din Cahul sau Bălți va ști că marfa lui are un cumpărător sigur la Iași, Cluj, Berlin sau Paris. Unirea este, astfel, cheia pentru descătușarea potențialului agricol imens al Basarabiei.
