Fluviul Dunărea se confruntă cu un nou pericol ecologic major, după ce două nave încărcate cu îngrășăminte chimice s-au scufundat în zona Zimnicea, într-un sector aflat sub administrare bulgară. Incidentul s-a produs pe 9 ianuarie, dar a ieșit la iveală abia patru zile mai târziu, pe 13 ianuarie, când autoritățile române au început prelevarea de probe de apă, ridicând semne serioase de întrebare despre transparență și capacitatea de reacție la astfel de dezastre.
Prima navă, o barjă numită Phoenix Jupiter, a raportat o avarie gravă în partea din față și a început să se scufunde rapid, ajungând sub apă în proporție de 70–80%. La bord se aflau peste două mii de tone de fertilizator chimic, transportat vrac, fără ambalaje de protecție. Din cauza nivelului scăzut al apei, navele de intervenție nu au putut ajunge suficient de aproape pentru a o stabiliza, iar o mare parte din încărcătură s-a revărsat direct în fluviu, exact într-o zonă extrem de sensibilă din punct de vedere ecologic.
În aceeași zi, la câteva zeci de kilometri distanță, un al doilea vas, un șlep cu indicativul PZ 14803, s-a scufundat după ce a lovit o epavă nesemnalizată, mutată din poziția sa inițială. Nava transporta peste 1.200 de tone de clorură de potasiu, un alt tip de îngrășământ chimic folosit intensiv în agricultură. Lovitura a fost suficientă pentru a produce avarii catastrofale, iar încărcătura a ajuns, la rândul ei, în Dunăre.
Substanțele chimice implicate nu sunt inofensive. În contact cu apa și umezeala, fertilizatorii pe bază de azot, precum azotatul de amoniu, pot produce amoniac, o substanță extrem de toxică pentru pești și alte organisme acvatice. O contaminare de acest tip poate provoca moartea masivă a faunei, dezechilibre grave în ecosistem și poluarea apei pe sute de kilometri în aval, afectând inclusiv alimentarea cu apă potabilă și irigațiile agricole.
Faptul că incidentul a fost descoperit cu întârziere a amplificat temerile că poluarea ar fi putut deja să se răspândească fără ca nimeni să intervină la timp. Autoritățile de mediu au trimis echipe pentru a evalua impactul real, însă lipsa unor date clare privind cantitatea exactă de substanță ajunsă în apă face ca riscul să fie greu de estimat. Într-un fluviu care traversează mai multe țări, un astfel de accident nu mai este doar o problemă locală, ci una regională, cu potențial de a afecta milioane de oameni.
Cele două nave aparțineau aceluiași operator, iar circumstanțele accidentelor ridică semne de întrebare serioase despre siguranța navigației, semnalizarea epavelor și controlul transporturilor de mărfuri periculoase pe Dunăre. Într-un context în care fluviul este deja sub presiune din cauza secetei, a nivelului scăzut al apei și a traficului intens, astfel de episoade pot transforma un incident tehnic într-o catastrofă ecologică de proporții.
Dunărea rămâne una dintre cele mai importante surse de apă, hrană și transport din Europa de Est. Fiecare tonă de substanță chimică ajunsă în ea înseamnă nu doar poluare, ci un atac direct asupra sănătății oamenilor și a mediului. Iar acest dublu naufragiu ar putea deveni încă un exemplu dureros al modului în care neglijența și lipsa de reacție rapidă pot pune în pericol un fluviu vital pentru întreaga regiune.
