Medicamente în valoare de aproape 4,7 milioane de lei, cumpărate din bani publici, vor fi distruse după ce au expirat pe rafturile a zeci de spitale din țară. Un audit recent al Curții de Conturi arată dimensiunea risipelor din sistem: produse farmaceutice care ar fi trebuit să ajungă la pacienți au rămas nefolosite luni sau chiar ani, până când au devenit imposibil de administrat. În loc să trateze oameni, acestea vor fi acum eliminate, cu costuri suplimentare pentru stat.
Raportul scoate la iveală o planificare defectuoasă a necesarului de medicamente în spitale, unde multe instituții au comandat cantități care nu reflectau realitatea din secții. Unele spitale nu au actualizat datele privind consumul, altele nu au transmis la timp informațiile către Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate (CAPCS), ceea ce a dus la comenzi ineficiente și stocuri care au depășit termenul de valabilitate fără a fi utilizate.
Haosul administrativ este accentuat și de problemele grave depistate în contractele gestionate de CAPCS. Auditul arată întârzieri la livrare, modificări de preț insuficient justificate și lipsa unor mecanisme clare de verificare a calității și cantității medicamentelor recepționate. În plus, instituțiile medicale au acumulat datorii de zeci de milioane de lei către furnizori, plătite uneori cu întârzieri de până la un an și jumătate, afectând în lanț întregul proces de aprovizionare.
Curtea de Conturi menționează și pierderi indirecte semnificative: taxe neîncasate de peste un milion de lei și penalități care nu au fost aplicate, deși furnizorii nu au respectat termenele contractuale. În lipsa unor instrumente riguroase de monitorizare, autoritățile au lăsat sistemul să funcționeze „după ureche”, cu consecințe costisitoare pentru buget și pentru pacienți, care nu au beneficiat de medicamentele achiziționate pentru ei.
În timp ce stocurile expirate se pregătesc de distrugere, autoritățile promit din nou „reguli mai clare”, „sisteme mai bune” și „planificare eficientă”. Este însă încă un caz în care banii publici s-au pierdut, iar reformele sunt anunțate abia după ce paguba a devenit inevitabilă.
