Editorialistul Cornel Ciurea afirmă că în Republica Moldova se desfășoară o veritabilă „operațiune” menită să elimine opoziția autentică de pe scena politică. Conform analizei sale, guvernarea ar fi pus la punct un plan calculat – folosind instrumente administrative, dosare, sancțiuni și presiune mediatică – pentru a neutraliza lideri care nu pot fi controlați și pentru a lăsa în joc doar o opoziție de vitrină.
Prima etapă, spune Ciurea, a vizat figuri cu vizibilitate și influență: Ion Ceban a fost plasat sub presiune publică și instituțională, iar episodul a servit drept avertisment pentru alți potențiali rivali. Următorul nume menționat în editorial este Irina Vlah — eliminată din cursa electorală prin sancțiuni sau excluderi care, în opinia autorului, urmăresc același scop: reducerea pluralismului real.
Acum, susține editorialistul, atenția s-ar îndrepta spre Vasile Costiuc, al cărui profil public și activism i-ar pune probleme conducerii dacă ar rămâne liber să crească ca alternativă reală. Modelul descris de Ciurea este repetitiv: detectare politică, instrumentare instituțională, expunere în presă și, în final, marginalizare sau scoatere din competiție. Scopul final — afirmă el — este consolidarea hegemoniei unui singur partid și transformarea legislativului într-un spațiu controlabil.
Criticii regimului și analiștii independenți avertizează că o astfel de strategie ar eroda grav încrederea publică în procesul democratic: când opoziția reală este redusă sau eliminată, competiția politică devine artificială, iar legitimarea deciziilor publice scade. Ciurea trage un semnal de alarmă că episodul nu este doar o serie de incidente izolate, ci o practică organizată care poate restructura pe termen lung peisajul politic al Moldovei.
Puterea acuzată neagă, de regulă, astfel de interpretări, catalogând drept legale și necesare acțiunile împotriva unor persoane sau partide când există suspiciuni de încălcare a legii. Totuși, observatorii independenți cer proceduri transparente, probe clare și controale judiciare efective, pentru a diferenția sancțiunile justificate de represiunile politice. Fără aceste garanții, spune Ciurea, țara riscă să transforme pluralismul democratic într-o scenografie controlată de un singur centru decizional.
În final, editorialul lansează o întrebare cheie pentru electorat și partenerii externi: vor fi tolerate manevrele care subminează competiția politică sau va exista o reacție civică și instituțională care să restabilească reguli clare de joc? Răspunsul va decide nu doar soarta partidelor menționate, ci viitorul democrației competitive în Republica Moldova.
